Cum sa iti Deschizi Chakra Inimii

Articol de Didi Ananda Devapriya

Daca vrei sa simti mai multa dragoste in viata ta, exista o metoda garantata pentru a-ti deschide inima: pune-te in slujba celorlalti.

Cu totii avem acea pornire umana inerenta de a contribui la o lume mai buna. Altruismul nu este doar o caracteristica a catorva sfinti pe care oamenii de rand ii admira de la distanta – este parte din natura noastra adevarata. Daca nu ne exprimam nevoia de a simti ca ii ajutam pe altii, ne lipseste ceva, ne simtim depresivi, singuri si goi, chiar daca aparent suntem impliniti pe toate nivelurile.

Vorbesc din proprie experienta. Cand aveam in jur de 20 de ani, am trecut printr-o perioada destul de intunecata a vietii mele si sufeream de depresie. Ceva lipsea in viata mea, dar nu stiam ce anume. Incercarile mele de a ma intelege m-au condus mai adanc catre un labirint interior – cu cat imi analizam mai mult depresia, cu atat gaseam mai multe motive sa fiu deprimata. Depresia, totusi, a reprezentat un catalizator minunat pentru cresterea mea spirituala si personala si m-a condus pe drumul cautarii personale a sensului vietii. Am ajuns la biblioteca locala si am devorat sistematic sectiunea de spiritualitate, citind din diverse surse invataturi ale inteleptilor si acest lucru mi-a dat fiorii realizarii faptului ca toti sustineau aceleasi lucruri.

Urmatorul pas a fost sa incep cautarea unor profesori, invatati din diverse traditii pe care le consideram autentice. Am descoperit o femeie, guru spiritual, care urma sa sustina o conferinta in Chicago despre experienta ei in serviciul persoanelor infectate cu HIV, chiar la inceputul epidemiei crunte din Statele Unite. Pe masura ce o priveam raspunzand intrebarilor spirituale ale participantilor la seminar, am observat ca repeta frazele: “Ce faci pentru copii mei?” sau “Ce faci pentru altii?”. Acesta era raspunsul ei pentru multi dintre cei care aveau de-a face cu o boala serioasa sau se confruntau cu obstacole majore in viata.

Am fost inspirata de aceasta femeie. Am decis sa-i urmez exemplul si m-am inscris voluntara pentru a ajuta bolnavii de SIDA la un spital de caritate din orasul meu. Cateva luni mai tarziu, dupa ce terminasem training-urile obligatorii, mi-a fost permis, in sfarsit, sa intru in contact direct cu pacientii. Citisem intr-o carte a lui Ram Dass despre Seva (cuvant sanscrit ce inseamna serviciu), ca atunci cand decidem sa ne punem servicul la dispozitia altora, ar trebui sa alegem sa facem un lucru care deja ne face placere si sa-l transformam intr-un serviciu. Astfel vom ajunge sa facem lucruri exclusiv din iubire si bucurie si nu doar din simtul obligatiei sau din cauza unor concepte rigide despre cum ar trebui sa fie lucrul acela. Poti oricand sa-ti transformi hobby-urile in serviciu pentru altii.
La vremea aceea, una dintre pasiunile mele era gatitul dulciurilor, asa ca am decis sa fac o tava de cookies cu stafide si ovaz pentru pacientii spitalului. A parut o idee buna pana in momentul in care am intrat in salon si mi-am dat seama in cateva clipe ca nu era deloc o idee potrivita.

Majoritatea pacientilor aveau masti pentru respirat, sau erau prea bolnavi ca sa poata manca. Dar cand am aparut cu tava mea cu dulciuri si cu bune intentii, au fost atat de impresionati de efortul meu, incat le-am putut observa lacrimi in ochi. Un barbat foarte slab si-a intins mana cu pielea inchisa la culoare prin care i se vedeau oasele, m-a luat de mana si mi-a multumit cu o sinceritate care m-a miscat profund. Am primit atat de mult atunci, de la pacientii aceia. A fost prima data cand am realizat ca prezenta mea poate insemna ceva pentru aproapele meu. Nu facusem nimic special, ba mai mult, eforturile mele de “a face” ceva au parut cumva prostesti. Dar nu era vorba despre “a face”, ci despre “a fi”. A fi determinat sa te deschizi si sa te alaturi persoanelor in dificultate. Acesti pacienti nu aveau vizitatori. Nu aveau nici macar un televizor. Pana si asistentele ii ocoleau. Erau lihniti dupa un strop de iubire umana. Numai faptul ca am fost acolo, a adus un pic de bucurie in viata lor si a insemnat ceva pentru ei.

Aceasta experienta m-a schimbat. Nu am mai fost niciodata deprimata. Am realizat ca existenta mea e valoroasa si importanta pentru ca pot aduce o contributie pozitiva la viata altora. In acea duminica dimineata, grupul zen cu care meditam avea o sesiune. Am ajuns tarziu pentru ca fusesem la spital, asa ca am incercat sa intru si sa ma asez pe o perna de meditatie cat mai discret posibil, in speranta ca nu voi deranja grupul. Cand sesiunea s-a terminat, profesorul s-a intors si s-a uitat la mine pentru un moment scurt. Am crezut ca va comenta ceva despre intarzierea mea. Si el a spus: “Cand ai intrat si te-ai asezat azi dimineata, am simtit o vibratie frumoasa iar tu pur si simplu straluceai. Ce s-a intamplat?”

Intr-adevar, am ajuns sa ma bucur intr-atat de mult de profunda satisfactie de a face o diferenta in vietile oamenilor, incat mai tarziu am facut un angajament pe viata catre serviciu pentru altii si am devenit calugarita. Aceasta poate parea o alegere radicala – dar pentru mine a fost spontana si naturala. Imi placea atat de mult munca de voluntar, incat ma durea sa-mi imaginez ca va trebui sa o parasesc pentru a ma intoarce la a-mi dezvolta o cariera sau o familie.

In lume apar constant o multime de oportunitati pentru a servi. Eu personal admir parintii. Parintii noi, mame si tati care reusesc cumva si sa munceasca si sa ingrijeasca un copil intr-o fractiune din timpul nostru normal de somn. Si acesta este doar inceputul milioanelor de sacrificii pe care le face un parinte pentru copilul sau. Aceste sacrificii nu sunt niste obligatii apasatoare, cei mai multi parinti le fac cu o imensa satisfactie si bucurie in a-si creste copiii.

Asadar, cauta modalitati pentru a-i ajuta si a-i servi pe cei din jurul tau. Ajuta-i pe cei dragi – dar provoaca-te in acelasi timp, sa-ti extinzi cercul sa fie cat de larg si de inclusiv posibil. Include in acest cerc nu numai oameni, ci si animale, plante, natura insasi.

Nu oricine are posibilitatea de a-i ajuta pe cei nevoiasi prin voluntariat, si in acest caz, descopera modalitati de a dona catre cauze care fac o diferenta. Nu trebuie sa te simti neajutorat si coplesit cand te uiti la stiri despre criza mediului, razboaie, violenta si foamete. Exista intotdeauna oameni si organizatii care incearca sa aduca schimbari pozitive in aceste directii sensibile. Atat donatia cat si voluntariatul sunt modalitati care nutresc generozitate, compasiune si bunatate. Recompensa noastra este imensa satisfactie interioara pe care o simtim ca am reprezentat o mica parte din fortele binelui din aceasta lume. Cu cat ne exprimam mai generos iubirea prin actiuni, cu atat o simtim mai mult in preajma noastra.

Serviciul nostru capata mai multa importanta atunci cand il transformam intr-o meditatie, mai degraba decat sa abordam o atitudine milostiva, care creaza distanta si sustine dinamica superior/inferior. Maica Teresa il vedea pe Christos in oricine, si ii ajuta indiferent de cat de saraci, bolnavi, murdari sau depravati erau.
In yoga exista o practica similara prin care vezi divinul in fiecare entitate, care se numeste “Madhuvidya” sau “cunoastere dulce ca mierea”. Este un fel de intelegere care ne face existenta bogata si binecuvantata, si care poate transforma cea mai banala dintre activitatile zilnice (chiar si spalatul vaselor sau frecarul podelelor) intr-o oferta sacra in slujba Constiintei Divine. Cand cultivam aceasta atitudine, suntem recunoscatori celor care ne dau prilejul de a-i ajuta si nu consideram ca ar trebui sa ne fie recunoscatori.
Atunci serviciul devine cu adevarat dezinteresat, fara motivatii ulterioare, ceea ce ne purifica de ego, ne face existenta mai usoara, mai libera, mai bucuroasa.

Un video de la proiectul nostru social Familia AMURTEL in Romania: