Cum m-am indragostit de yoga
Articol de Didi A. Devapriya
Prima data m-am indragostit de yoga in Franta. In acea perioada, eram intr-un schimb de studenti si eram incurajati sa ne înscriem la tot felul de activitati extracurriculare. Am ales yoga si dansul modern. Era pentru prima data când invatam sa-mi directionez atentia catre propriul meu corp,sa il ascult si sa il inteleg. Desi nu mi-a fost usor sa pricep indicatiile in gratioasa limba franceza, am fost capabila sa urmez miscarile. Am devenit fascinata de respiratie, descoperind ca pana atunci nu stiusem sa respir corect. De asemenea, am invatat sa folosesc respiratia pentru a ma elibera de tensiuni, de a ma afunda mai adanc in pozitii si sa-mi relaxez corpul constient. Mi-am descoperit limitele de flexibilitate si am constatat cum corpul meu se alungea, se subtia si devenea tot mai puternic.
Desi nu mi-am putut aminti toate secventele invatate la clasa, am memorat rapid o formula de incalzire yoghina cunoscuta sub numele de ”Salutul Soarelui” si am inceput sa il integrez in rutina mea de dimineata. Acesta a inlocuit curând nevoia mea de cafea de dimineata, cu 5 minute din acest exercitiu executat viguros, tot corpul se simte revitalizat, intins si puternic. ”Salutul soarelui” a ramas si azi parte din rutina mea de dimineata.
Cand m-am intors din Franta, prietenii si familia mi-au spus ca sunt mai inalta. Aveam deja 20 de ani, ma indoiesc ca mai crescusem in inaltime. Mai degraba cred ca posturile permisesera coloanei sa se alungeasca. Continuand practica, am observat ca, probleme cronice cu care m-am luptat in timpul adolescentei ( anxietatea, probleme digestive si oboseala cu care m-am ales dupa o serie de boli), pur si simplu s-au evaporat. M-am simtit mai usoara, mai dinamica, mai energizata, iar modificarile au fost permanente.
Cel mai important, yoga m-a ajutat sa imi intaresc corpul si sa invat sa il ascult. Am constatat ca si poftele mele alimentare s-au schimbat, am inceput sa simt nevoia de alimente mai usoare, mai simple, mai sanatoase.
Cu toate ca in copilarie m-am luptat cu numeroase raceli, amigdalita streptococica, infectii ale urechii si gripe pe tot parcursul iernii, dupa cateva luni de practica yoga, am observat ca am trecut printr-un sezon intreg fara a cadea bolnava. Si acum mi se intampla rar sa racesc desi am zilnic contact cu copiii de la gradinita. Vederea mea, de asemenea, s-a imbunatatit, de la -6 la -1,75. Atribui acest fapt practicilor de ”semi-baie” care includ stropirea ochilor cu apa si auto-masajului yoghin care se face la sfarsitul fiecarei sesiuni si presupune stimularea unor puncte de presiune din jurul ochilor.
Cel mai important, am observat dupa cateva luni de practica, ca mintea mea intrase treptat intr-o stare mai linistita si mai armonoiasa. Cand am inceput cursul de yoga, atunci când profesorul a propus o scurta meditatie la sfarsit, mi se parea ca mintea mea nelinistita e ca o molie pusa sub lupa linistii din camera. M-am simit foarte departe de pacea interioara. Cu toate aceste, ceva a inceput subtil, sa treaca in interior, si in curând m-am simtit curioasa si atrasa catre practicile introspective, iar mintea mea a devenit mult mai usor de potolit decat inainte. Am descoperit mult mai tarziu, studiind ”Biopsihologia” scrisa de Shrii Shrii Anandamurti, in ceea ce priveste relatia dintre glande, chakre si minte, ca asanele yoga au fost concepute special pentru a pregati mintea pentru meditatie.
In acest moment, asanele yoga au devenit o parte a vietii pentru mine, astfel incat, daca din anumite motive nu le pot face dimineata ma simt la fel de ciudat ca si cum as sari peste periajul dintilor. Ele ma fac sa ma simt vie, proaspata, energizata si gata de a face fata unei noi zile. Cand practic seara, tensiunile zilei si oboseala se topesc si ma simt reinnoita si relaxata. Sunt atat de recunoscatoare ca am intalnit asanele yoga. Ele ma ajuta sa raman conectata cu propriul corp si sa dezvolt o intelegere intuitiva din interior. Asa cum am invatat sa ma bucur de corpul meu pe deplin, in mod natural si spontan, am constatat mai apoi posibilitatea de a ma bucura pe deplin de viata.