Actiune Corecta, Efort Continuu, Final Perfect

“Calea cu 8 brate” reprezinta esenta invataturilor budiste.

Cele opt practici au fost create pentru a ne ajuta sa ne aliniem vietile mai aproape de Dharma, potentialul nostru divin. Fiecare dintre acestea – gandirea corecta, cuvantul potrivit, actiunea coerenta, traiul consecvent, efortul dozat, constientizarea, concentrarea si intelegerea corecta – ne sprijina sa ne canalizam energiile catre realizarea spirituala. Cuvantul “samyak” se traduce “corect” insa se poate intelege si ca “bine”, “precis” sau “potrivit”. In acest caz, aceste practici sunt “corecte” in cazul in care ne apropie de sinele nostru spiritual.  Practica spirituala nu se refera doar la momentele  pe care le petrecem cu ochii inchisi pe o perna de meditatie. Este un stil de viata. Fiecare moment ne ofera oportunitatea de a trai intr-o armonie perfecta cu sufletele noastre, si aceste 8 puncte ne calauzesc pe diferitele cai prin care reusim sa ramanem echilibrati.

Am fost solicitata de curand sa prezint la o conferinta spirituala tema “Samyak Karmanta” – adica “Actiunea Corecta” si acest articol se va limita la reflectii pe aceasta tema. 

Biletul de loterie

Finalul perfect

Asadar, Samyak Karmanta este de obicei tradusa prin “actiunea corecta”. Shrii Shrii Anandamurtii  se referea deseori la acest termen spunandu-i “finalul perfect”. Avea aceasta vorba: ” Actiunea corecta, efort continuu, final perfect”. Intr-adevar, a fost un om de actiune  si a incurajat cautatorii spirituali sa aiba o atitudine activa si implicata in lume. De multe ori si-a directionat discipolii “sa faca ceva concret pentru umanitatea in suferinta”.

Shrii Shrii Anandamurtii spunea de asemenea: “Daca vrei sa faci ceva rau, amana…dar daca vrei sa faci ceva bine, fa chiar acum”. Cumpara biletul la loterie! Fa actiunile corecte necesare materializarii inspiratiei si viselor tale venite din inima.

Samyak Karmanta – Moralitatea

Actiunea corecta:  Pentru budisti acesta este unul dintre punctele Caii cu 8 brate care este in directa legatura cu moralitatea, alaturi de cele care se refera la “cuvantul potrivit” si la “traiul consecvent”. Actiunea corecta contine atat “ahimsa” – “sa nu ranesti” precum si “asteya” – “sa nu furi”, alte principii etice yoghine din practica Yama. Aceste valori practice ne ghideaza in mod specific actiunile si ne canalizeaza catre elevarea spirituala colectiva a intregii societati precum si a individului in sine.

Incepe!

Efortul continuu:  Pentru ca o actiune sa fie incununata de succes, trebuie mai intai sa o incepi. Asa dupa cum spune o veche zicala: “Calatoria de o mie de mile incepe cu un singur pas”. Orice proiect mare si ambitios asa cum ar fi “sa faci ceva concret pentru umanitatea in suferinta” necesita o multime de pasi mici.

Fa pasi mici!

Multi experti sustin ideea ca, daca vrei sa-ti cresti productivitatea, actiunile vagi si lipsite de forma iti sunt dusmani. Trebuie sa identifici foarte clar si exact care este urmatorul pas in actiunile tale. Si asta pentru ca orice proiect, de la cele complexe, de amploare, pana la un drum eficient la cumparaturi, necesita mai intai stabilirea primului pas precis. Ne impotmolim, scopurile par de neatins si suntem in pericol de a renunta pentru ca urmatorul pas pe care ni l-am stabilit este prea mare sau prea vag, si nu este o actiune pe care sa o putem controla in acel  moment. Si astfel continuam sa esuam. De exemplu, eu ma lupt cu ideea de a ma culca mai devreme seara… Daca ma concentrez direct asupra acestui scop, sfarsesc prin a fi frustrata si nu se schimba nimic. Dar cand decid, in loc sa ma concentrez asupra faptului in sine sa trec la actiune (chiar daca cu laptopul in brate), am senzatia de implinire (prin castigarea unui pas mic) si motivatia care vine din sentimentul de succes. Atletii ne inspira prin dovezi de putere, rezistenta si performanta – acestea sunt insa rezultatul unui efort constant si continuu.

Cand l-am intalnit pe Dada Chandranath, mi-a spus: ” sa stii ca dupa 10 ani de practica regulata si sincera  vei incepe sa auzi sunetul universului si vor aparea si alte semne de progres”. Este un lucru obisnuit, prozaic si accesibil. Este doar o problema de timp – nu o “cafea instant” ci mai degraba un rezultat al efortului continuu.

Invinge obstacolele!

Odata, o doamna m-a abordat si m-a intrebat cum de avem asa de mare succes in Romania. Am fost foarte impresionata de sinceritatea ei, dar in interiorul meu, m-am dus cu gandul la toate esecurile si obstacolele intalnite in experienta de aici. Daca stii cand sa te retragi, exista progres, insa e foarte greu sa il observi de la o zi la alta. Chiar daca, din cand in cand, ti se indeplineste cate un proiect, exista mereu altele care nu reusesc.

De fapt, asta subliniaza un alt aspect important. Cand Shrii Shrii Anandamurtii se referea la Actiune Corecta – in timp ce punea presiune pe discipolii sai sa fie productivi si sa devina folositori societatii – daca ne uitam la modul in care actiona, este clar ca nu sublinia doar randamentul. Mai exista un aspect care, cateodata valoreaza mai mult si acesta este spiritul de a renunta.

“Ai drepturi asupra actiunilor tale, nu asupra rezultatelor acestora”. Sunt multe povesti de-ale vreunui Guru, in care persoana care era mandra ca a deshis 10 scoli a fost dojenita pentru lenevie; in timp ce alta persoana devotata si sincera care l-a abordat pe Guru intr-o stare de renuntare interioara si de umilinta a fost laudata pentru o singura scoala cu 5 copii. Asadar, ultimul aspect al “finalului perfect” nu se refera la productivitate, rezultate si indicatori. Este un punct relevat prin al 7-lea segment al succesului – partea care nu depinde numai de efort, ci mai degraba de factorul Divin care intervine atunci cand inveti sa renunti.

Incetineste la final!

Chinezii considera ca faza finala a unui proiect este cea mai periculoasa dintre toate. Daca ar fi sa realizam un grafic al modului in care abordam o sarcina, noi cei din vest, ar arata probabil ca o linie dreapta care urca, cu eforturi sustinute si energie crescatoare pana la sfarsit. In loc sa ne grabim sa finalizam si sa indeplinim ce ne-am propus, chinezii sugereaza ca la final ar fi intelept sa incetinim, sa actionam mai chibzuit si mai prevazator. Intr-adevar, dorinta de a finaliza un proiect poate conduce catre neglijenta si aceasta ne poate distruge intregul efort de pana atunci.

Budistii sustin si ei ca 80% din realizarea unui proiect este reprezentat de perfectionare. Daca consideram un lucru facut 100%, este dificil pentru ego sa nu se strecoare si sa otraveasca cu mandria acea actiune altfel perfecta.  Baba mentioneaza ca yoghinii karmici sunt in mod special inclinati sa cada in capcana mandriei si a ego-ului cand devin prea atasati de actiunile lor. Daca un strop de urina cade intr-un castron cu lapte, tot laptele este stricat; in acelasi fel, daca un strop de ego se strecoara in actiunile pe care le dedicam Supremului, acea actiune este alterata.

Capitularea spirituala inseamna ca o persoana trebuie sa renunte la rezultatele actiunilor sale si sa cultive constant gandul ca nu “eu” sunt cel care face actiunea, ci ii permit Divinului sa actioneze prin mine. Cand aceasta stare de renuntare este atinsa, abia atunci intelegem adevaratul inteles al “finalului perfect”. Am convingerea ca acesta este finalul perfect al tuturor actiunilor – sa ne amintim cine face cu adevarat acele actiuni si sa renuntam la identificarea cu ego. Sa renuntam la fructele actiunilor noastre.

Gaseste-ti echilibrul ramanand conectat

Este important sa balansam munca interioara sadhana (meditatia spirituala) cu serviciul productiv in societate; dar si reversul este adevarat. Este important sa nu ne atasam de implinirile muncii noastre (chiar daca sunt pentru Dharma) si sa nu neglijam conectarea interioara cu Divinul prin sadhana.

Dupa ce am ales acest subiect – care mi s-a parut natural – m-am gandit ca eu iubesc actiunea si sunt pasionata in indeplinirea muncii Lui si am inceput sa reflectez mai adanc. M-am gandit la toate proiectele pe care le fac si la cat de temporar este totul. Desi sunt constienta de toate acestea, investesc atata energie in ceea ce fac incat am ajuns sa neglijez viata mea interioara si am inceput sa simt oboseala. Reflectiile asupra acestei teme m-au ajutat sa acord mai multa atentie vietii mele interioare si conectarii cu sursa de inspiratie – fara de care totul este in van.

Mi-am amintit o povestioara care ilustreaza acest punct de vedere. Narada – marele adept al lui Krsna se plimba cu Krsna intr-o zi si i-a cerut acestuia sa-l numeasca pe cel mai mare discipol al sau, sperand in inima lui ca Krsna ii va recunoaste devotamentul si il va lauda. Spre surprinderea sa, Krsna l-a numit pe un umil fermier. Narada a fost socat si a calatorit pana la acel fermier sa-l observe si sa descopere de ce Krsna l-a considerat cel mai devotat adept. A constatat cu surpindere ca fermierul nu facea decat sa-l pomeneasca pe Dumnezeu dimineata cand pleca la camp, seara cand se intorcea sau chiar si atunci cand se oprea din munca pentru o gura de apa.

In mijlocul actiunilor noastre si al vietii incarcate, este usor sa ne lasam coplesiti de scopurile noastre, chiar daca acestea sunt in directa legatura cu a-L multumi pe Dumnezeu si este usor sa neglijam practica spirituala.

Din nou, este important sa ne amintim care este scopul nostru real pe aceasta planeta. Nu doar implinirile materiale si intelectuale sunt importante. Misiunea noastra mai profunda este sa dezvoltam devotamentul si renuntarea. Asa ca este nevoie sa facem un pas inapoi si sa avem mereu in minte intreaga imagine. Aceasta este o parte din practica Iishvara pranidhana – in sensul ca trebuie sa ne reamintim constant adevaratul nostru scop, “Iishta” noastra divina, si sa nu lasam ca alte scopuri marunte sa devina mai importante decat Iishta. Trebuie sa facem ca fiecare actiune sa tina cont de acest aspect, prin practica si prin cultivarea constientizarii Divinitatii (Brahmacarya), ca parte a sadhana.

Pentru a ne reaminti constant ce este cel mai important, trebuie sa ne schimbam perspectiva si sa simtim realitatea marelui univers care ne inconjoara.

Multi oameni incep practica spirituala cu mare entuziasm, dar obstacolele si dificultatile ii fac pe multi sa renunte. Sa pasesti pe calea spirituala este deja un prim pas extrem de important, mai ales ca sunt destui cei care considera prea dificil sa-si dedice timp pentru a-si cultiva viata interioara. De cele mai multe ori oamenii renunta atunci cand intalnesc obstacole. Asa ca, daca esti deja un practicant spiritual, aceasta este o mare implinire. Trebuie sa gandesti in perspectiva. Cum spuneam, practica spirituala nu este o cafea instant. Dezvolta-ti rabdarea si determinarea de a merge mai departe indiferent de obstacolele care apar.

Si nu uita:

• Actiune Corecta

• Efort Continuu

• Final Perfect

Sa fii mare, prin actiunile tale. Fa ceva concret pentru umanitatea in suferinta. Mergi inainte, dar structureaza-ti drumul in pasi mici si usori. Incepe. Apoi continua prin eforturi continue, punand un pas inaintea celuilalt.

Pentru a afla mai multe despre acest subiect, te asteptam la seminarul gratuit:

Aprinde-ti Lumina Interioara! – Initiere in meditatie, miercuri 27 mai, in Piata Rosetti. 

De asemenea, Didi face o sesiune de initieri individuale in mantra si meditatie, la Centrul Morningstar, despre care puteti citi mai multe aici.