Respirația adâncă

de Didi  A. Devapriya

Respirația adâncă este vitală pentru relaxare și pentru managementul stresului. Mulți oameni ai lumii moderne respiră, din obișnuință, doar din piept, mărind volumul de aer care intră în plămâni prin lărgirea toracelui. Cu toate astea, acest tip de respirație se folosește doar de o părticică din capacitatea plămânilor – așadar, pentru a procura o cantitate suficientă de oxigen, corpul compensează respirând mai rapid. Acest tip de respirație rapidă, superficială este atât simptomul cât și cauza anxietății, stresului și atacurilor de panică. Atunci când corpul este supus stresului emoțional sau fizic, iau loc numeorase schimbări fiziologice: pulsul crește, transpirația crește, mușchii se încordează. Toate aceste reacții sunt menite să ne ajute să cooperăm temporar cu situația stresantă în care ne aflăm, folosindu-ne de mecanismul de a lupta, de a fugi sau de a îngheța.

Din nefericire, pentru mulți oameni, ritmul modern de stres a rezultat într-o stare permanentă de stres – astfel încât sistemul de stres rămâne activat tot timpul, mai degrabă decât să răspundă la o situație episodică de urgență.

Pe de altă parte, respirația abdominală, adâncă declanșează sistemul nervos parasimpatic, a cărui funcție este de a calma și de a liniști întreg sistemul nervos. Iată un videoclip care demostrează diferența dintre respirația din piept și respirația din abdomen:

Veți observa că respirația adâncă, din abdomen, din cea de-a doua jumătate a videoclipului, este similară cu respirația adâncă pe care o au copiii și bebelușii când dorm. Ea indică o stare de completă relaxare și pace.

Acest tip de respirație abdominală activează diafragma – un strat subțire de mușchi ce se extind de-a lungul bazei toracelui. Atunci când diafragma este implicată în respirație, când inhalăm, plămânii sunt trași în jos, extinzându-se la maxima lor capacitate. Atunci când expirăm, diafragma se contractă în sus, complet împingând afară dioxidul de carbon acumulat. Rezultă asfel o respirație mai completă, atât în faza inspirării, cât și a expirării. Următorul videoclip demostrează dinamica diafragmei în mișcare:

diaphragmatic-breathing-360-o

Pentru mulți dintre noi, diafragma este blocată cronic și avem nevoie de antrenament conștiincios pentru a învăța să o activăm și să ne bucurăm de o respirație completă și adâncă. Pe parcursul cursurilor de Yoga de la centrul Morningstar și a celui de managementul stresului, veți învăța cum să vă eliberați diafragma și cum să practicați respirația abdominală.

Rezultatele pot fi remarcabile. Pe parcursul primelor mele cursuri de Yoga, ca studentă în Franța, am descoperit cu uimire că respirația mea era foarte blocată. Puteam să inspir, dar nu simțeam o expirare egală, ba dimpotrivă, simțeam o crescândă stare de anxietate și o ”nevoie de a respira”. De fapt, experimentam o stare genreală de anxietate în acea perioadă a vieții. Eram fascinată de această descoperire, așa că am mers acasă, m-am întins pe covorul albastru din apartamentul meu și am început să-mi urmăresc respirația, încercând să găsesc o metodă prin care să ajung la o respirație adâncă, completă, folosindu-mă de abdomen. Am experimentat în multe feluri până am reușit – iar, între timp, a devenit cumva o obsesie pe parcursul zilei – în mod special, în timp ce mă plimbam prin parc, încercam să înțeleg cum aș puteam respira mai complet.

Dar rezultatele au fost chiar mai grozave decât mă așteptam. Am reușit într-un sfârșit să mă eliberez de starea cronicizată de tensiune sporită și stres, care devenise atât de obișnuită pentru mine, că nici nu o mai conștientizam. Am căpătat mai multă încredere, ușurință și abilitate în a mă confrunta cu situații stresante, precum examenele. Înainte de a mă așeza în bancă pentru un examen, închideam ochii și începeam să respir în mod conștient, încet și complet – reasigurându-mă că am învățat bine și că știu tot ce trebuie să știu. Precum majoritatea elevilor, obișnuiam să abordez examenele prin tehnica recititului și îndesatului a cât mai multe cunoștințe și detalii posibil până în ultimul moment când trebuia să punem jos cărțile și să începem examinarea. Cu toate astea, chiar și atunci când citisem o pagină câteva secunde mai devreme – o dată cu întețirea tensiunii cauzată de examen – uitam pe loc lucruri pe care știam că le știu. O dată cu noua abordare, nu am mai trecut prin acele momente însficoșătoare când mintea mea se golea complet, și am avut mai mult acces la informația care – într-adevăr – era deja acolo. În același timp, eram capabilă să continui să gândesc într-o manieră creativă și flexibilă pe tot parcursul examenului. Nu e nevoie să mai menționez – notele pe care am început să le capăt au reflectat această nouă descoperire, dar, și mai important, puteam să rămân calmă pe parcursul examenului – resimțind stresul ca pe o stare de bucurie și provocare și nu ca pe o stare de anxietate și presiune.

Prima dată când am fost invitată, după un curs de Yoga, să stau jos și să încerc o scurtă meditație – am simțit ca si cum mintea mea luase foc din cauza unei mari neliniști, și eram comvinsă că pur și simplu eram incapabilă să meditez în pace precum cei care stateau în liniște împrejurul meu. Aceștia păreau – fără îndoială – că au atins o stare extraordinară de calm interior (sau cel puțin așa îmi imaginam). Totuși, în mod treptat, doar focusându-mă pe respirație pe tot parcursul zilei, acea neliniște a început să se limpezească, și așa am devenit interesată să creez mai multă spațialitate și libertate interioară. Astfel, călătoria către meditație și către a experimenta starea de fericire desăvârșită începe cu o respirație adâncă, din diafragmă.

Mai multe informații:

http://www.amsa.org/healingthehealer/breathing.cfm

http://healthyliving.azcentral.com/chest-vs-stomach-breathing-5640.html

Share on FacebookTweet about this on TwitterPin on PinterestShare on LinkedInShare on Google+
Toate drepturile rezervate
Realizat de Twisted Design